Descrie problema pe care o are elevul/a?
„Nu te bat, nu te cert, dar te mănânc dacă nu înveți bine în clasa a VII-a și a VIII-a. Trebuie să ai școală, să ajungi ceva în viață, nu ca noi”, povestește râzând mama lui Eugen, amintindu-și de discuția avută cu fiul ei. Nu că ar fi fost nevoie de o asemenea amenințare pentru că Eugen a învățat întotdeauna bine și mereu s-a numărat printre premianții clasei. Învață la toate, chiar dacă pasiunea lui e spre științele exacte, spre matematică, fizică și lucruri tehnice și practice. Cu toate acestea mama lui spune că ar avea nevoie de meditații, de cineva care să-l verifice și să-l corecteze în unele situații, mai ales că se apropie Evaluarea Națională. Eugen însă e hotărât: vrea să meargă la un liceu tehnic la Slobozia și nu se lasă până nu va reuși. Eugen e copil bun, spune mama lui, cuminte, ascultător, nu iese în sat, nu face probleme. Dacă îl lași cu niște fire și ceva electric, ar putea să-și ocupe timpul o zi întreagă. În rest învață și are grijă de surioara lui. De mic a înâeles că viața e mult mai grea pentru unii decât pentru alții, nu a blamat soarta, ci, dimpotrivă, și-a văzut de învățătură. Mama sa e casnică, nu mai lucrează de când a născut-o pe cea mică, pe surioara vitregă a lui Eugen. Tatăl vitreg e singurul care aduce un venit în casă, dar și acela e destul de mic, deoarece lucrează ca gropar la un cimitir din București și își mai completează veniturile șlefuind cruci și cripte. „Stăm cu socri în curte și ne mai ajută ei. Apoi, mai avem o legumă, o pasăre în curte și așa ne mai descurcăm”, spune mama lui Eugen. Mama lui Eugen are ea însăși o poveste tristă. Crescută într-o familie monoparentală, cu mulți frați, a trebuit să renunțe devreme la școală. Mama sa a rămas singură cu patru copii și pentru că nu avea un loc de muncă, risca să-și piardă copiii în centre de plasament. Părinții ei i-au luat în plasament și astfel a putut rămâne lângă ei. Sau mai bine zis în apropierea lor pentru că a fost nevoită să plece în Spania. Când s-a făcut timpul ca mama lui Eugen să meargă la liceu, bunica a murit și a fost nevoită să aibă grijă de frații ei, iar visul unei vieți împlinite s-a stins din fașă. După câțiva ani a plecat și ea la muncă în Italia, cum făcea tot românul, să câștige un ban și să se întrețină. Acolo l-a cunoscut pe tatăl lui Eugen, s-a îndrăgostit de el și împreună s-au întors acasă și s-au stabilit la Urziceni. S-a născut Eugen, însă lucrurile au început să meargă din ce în ce mai prost în familia lor. „Atunci am zis că nu sunt nici prima, nici ultima cu un copil și am decis să mă despart de el. Mi-am luat copilul și am plecat și 11 ani numai eu știu cum m-am chinuit să-l cresc. Nu mi-a plătit pensie alimentară, nu s-a interesat de el și acum am înțeles că a făcut boroboațe prin Italia și ar fi închis acolo”, mai povestește femeia. În urmă cu câțiva ani, mama lui Eugen l-a cunoscut pe actualul partener care a acceptat-o cu un copil și, mai mult decât atât, a decis să-i fie tată și prieten. Împreună au făcut o fetiță, o zgâtie ce aduce zâmbetele și veselia în toată casa. Eugen e leșinat după ea, are grijă de ea și încearcă să-i fie model. La școală este printre cei mai buni și știe că dacă nu se va lăsa, va reuși. Trebuie doar să treacă de câteva mici hopuri: banii de meditații, de navetă la liceu și de internat. Însă știe că viitorul a pus deoparte ceva bun și pentru el.
